Interviu Alexandra Anton – Despre Succesul Educatiei Finlandeze

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin

Articol publicat pe site-ul RevistaMargot.ro în 2 noiembrie 2018
Autor: Olimpia Nicolae
alexandra anton

În urmă cu 8 ani, pasiunea și dorința de a se perfecționa îndeamnă o absolventă de Litere, Alexandra Anton, care deja activa de câțiva ani în domeniul educației, să se înscrie la un master de trei ani în Finlanda.

La finalul studiilor, se întoarce în țară motivată de dorința de a produce o schimbare în sistemul de învățământ de pe plaiurile mioritice.

Astfel ia ființă în 2010, la Ploiești, Yuppy Koti Centre – Centrul educațional de inspirație finlandeză, un loc unde Alexandra pune în aplicare metodele educative ale nordicilor, un loc care oferă speranță educației.

Dar Alexandra nu s-a oprit aici. Ea inițiază de asemenea organizarea Festivalului Internațional de Educație FIEedu, un eveniment anual care aduce laolaltă cei mai importanți experți în educație.

Există oameni ca Alexandra care produc schimbări în viețile oamenilor, dar mai ales în educație, un domeniu tot mai criticat în ultimii ani; oameni modești în pofida acțiunilor lor, care cred în echitate, în învățătură, dar mai ales, în elevi.

Revista Margot: Care sunt particularitățile învățământului finlandez?

Alexandra Anton: Voi aborda trei dintre cele mai definitorii trăsături ale sistemului de învățământ finlandez, deși aș putea scrie o carte doar despre acest subiect.

Întâi de toate, învățământul finlandez se bucură de cel mai bun raport calitate – echitate. Cu alte cuvinte, dacă ai avut norocul să te naști în Finlanda, nu contează din ce fel de familie sau în ce localitate te-ai născut (în plină capitală sau în Laponia), șansele ca tu să excelezi în educație sunt la fel de mari. Noi, est-europenii, punem lucrul acesta pe seama norocului, dar în majoritatea țărilor nordice și baltice educația este un drept fundamental al fiecărui cetățean și o prioritate pentru toate guvernele, indiferent de orientarea politică, ceea ce asigură continuitate.

În al doilea rând, educația în Finlanda este dovada vie a încrederii în oamenii care o compun. Înainte de 2001, când primele rezultate ale studiului PISA aveau să devină publice, nici finlandezii nu știau exact ce fac și cât de valoros era sistemul lor. De ce au ales o cale nouă? De ce n-au pus accentul pe competiție și control, așa cum multe țări – inclusiv România – au făcut și continuă să facă? Pentru că, au concluzionat finlandezii, n-o să ai niciodată un raport 1:1, de ex. un inspector la un profesor, nu poți deține controlul absolut și nu poți ști cine predă bine și cine nu. Așadar au investit în creșterea calității profesorilor și a directorilor, ceea ce a condus la inutilitatea examenelor standard ca sport național, a inspectoratelor școlare și în general a autorității profund centralizate.

O a treia particularitate ține de concentrarea întregului sistem educațional pe nevoile celor pentru care există acest sistem – copii, elevi, studenți. În Finlanda comunitățile se pregătesc să primească copilul în creșe, grădinițe, școli, înainte ca acesta măcar să se fi născut. La creșe micuții finlandezi pot fi duși de la nouă luni, iar a construi o creșă nouă necesită mai mult de nouă luni, deci fără planificare nu sunt mari șanse de reușită. Autoritățile calculează tot: număr de locuri necesare în școli, ce fel de specialiști sunt necesari în comunitate, nimic nu e trecut cu vederea. Apoi noua curriculă, wow! E absolut impresionată grija lor pentru sfera de interes a copiilor! Încă de la vârstele cele mai timpurii, copiii sunt ascultați, iar interesele și întrebările lor reprezintă punctul de plecare al activităților.

– Revista Margot: Cu ce se diferențează sistemul de învățământ finlandez de cel românesc?

Alexandra Anton: Mă voi referi la aceleași trei puncte de mai sus. Nu e tocmai dificil de observat faptul că în România șansele de reușită academică sunt direct proporționale cu statutul socio-economic al familiei.Foarte puțini copii reușesc să depășească acea condiție, mai puțin în situația primirii unor burse de merit. Dar să nu fim într-o eroare, mulți dintre copiii din zone dezavantajate sau din familii sărace de la noi nu ajung niciodată să-și descopere înzestrările, rămânând captivi mediului din care provin și ducând mai departe povara lipsei de educație care nu le asigură nici o viață mai bună și nici una mai îndelungată. Pierdem an de an copii și tineri care ar putea duce România la alt nivel. Poate de aceea Finlada, cu o populație de doar 5,4 milioane de locuitori a avut în 2017 un PIB pe cap de locuitor de 49.000 de dolari, în vreme de România, a fost de aproape cinci ori mai mic, de 10.900 de dolari. Când vorbim despre învățământ de masă, ne privesc aceste cifre mai mult ca oricând, fiindcă ele arată valoarea forței de muncă, gradul de educație, prețul la care ne vindem mintea. Dacă Finlanda are o economie inovativă, bazată pe knowhow, România are multă forță de muncă necalificată, pe care IT-iștii nu o pot compensa.

În sistemul actual de învățământ din România este extrem de multă neîncredere. Viitorii profesori au nevoie de o pregătire inițială și continuă temeinice, nici gând de blamare. Doar investind în profesori, la modul real, bine structurat și cu un obiectiv clar, putem aștepta rezultate mai bune. Toată corvoada birocrației, care nu e decât o cortină care acoperă corupția din sistemul actual, nu face decât să încetinească procesul de creștere a calității. În sine, discuția despre calitate în educație se află la un modest început.

Cât despre centrarea pe elev, noi încă n-am rupt lanțul care ține școlile legate, aș zice chiar sugrumate, politic și financiar de forțe care nu sunt de cele mai multe ori capabile să înțeleagă faptul că fiecare leu investit în educație aduce înzecit în comunitate. Nicio comunitate nu poate fi prosperă fără copii educați, școli dotate, profesori pregătiți și autonomi.

– Revista Margot: Vorbește-ne te rugăm despre Yuppy Koti Centre. Cum a fost acesta primit de copiii înscriși în acest centru și părinții acestora?

Alexandra Anton: Yuppy Koti e un fel de oază de speranță că lucrurile pot arăta și altfel în educație. Contextul în care ne aflăm ne solicită energie consistentă pentru a pregăti profesorii și a educa mica noastră comunitate. Cel mai greu de depășit sunt ideile preconcepute conform cărora copiii sunt butoaie goale pe care trebuie le umplem cu informații și nimic altceva, iar mișcarea, abilitățile lor sociale și echilibrul emoțional cad pe locurile secunde. Copiii de astăzi sunt exact cum eram și noi și cu nimic diferiți de copiii din Finlanda. Copiii răspund foarte bine abordării, dar an de an avem părinți care ne caută pentru educația finlandeză pe care o apreciază, dar nu o înțeleg, ajungând să constate că vor schimbarea, dar nu schimbarea care îi include. Majoritatea părinților însă, spre marea noastră bucurie, au înțeles mai târziu – când au ajuns copiii lor la școală – cât de importantă a fost privirea de ansamblu pe care o are educația timpurie de inspirație finlandeză.

Câteva imagini ale copiilor care învață la Yuppy Koti Center

– Revista Margot: După încheierea studiilor la Yuppy Koti Centre, ce reacție au copii de 6 ani ce trebuie să urmeze apoi școala românească?

Alexandra Anton: Copiii se descurcă bine la școală, iar despre cei care au mers la școli din străinătate sau din România am auzit numai lucruri bune: au apetit spre învățare, sunt bine calibrați emoțional și relaționează benefic cu ceilalți. Marea problemă constă în mediul fizic, extrem de limitativ, cu pauze petrecute înăuntru (în clasă sau pe coridor) și faptul că se folosesc momeli precum fețe zâmbitoare, buline negre și desene animate pentru managementul clasei. Copiii nu au fost obișnuiți cu așa ceva la noi și tot ce sperăm e ca pe parcurs aceștia să-și păstreze motivația intrinsecă cât mai puțin alterată.

– Revista Margot: De ce este atât de importantă educația părinților, nu numai a copiilor?

Alexandra Anton: În primul rând dintr-un motiv pur matematic: noi, profesorii, suntem doar o scurtă perioadă în viața copiilor, în vreme ce părinții le sunt alături zeci de ani. Când reușim să lucrăm bine cu un părinte, facem mai mult decât dacă am lucra extraordinar doar cu copilul lui. Educația adevărată nu există fără colaborare. Se vede eficiența educației la un copil/tânăr atunci când nici părintele și nici profesorul nu-i stau alături, când e pe cont propriu. Dacă cele două părți au colaborat în același sens, atunci șansele de reușită ale unei bune educații cresc considerabil.

– Revista Margot: Care dintre persoanele întâlnite în cadrul Festivalului Internațional de Educație te-au inspirat cel mai mult?

Alexandra Anton: FIEdu este evenimentul la care am șansa de a mă revedea cu profesori, colegi și colaboratori din întreaga lume. La fiecare ediție descopăr oameni noi și toți, fără excepție, mă inspiră. Revăd cu plăcere filmările de pe YouTube ale edițiilor trecute și le înțeleg de fiecare dată mai bine. Cred că am ce învăța de la fiecare persoană cu care mă întâlnesc și îmi păstrez mintea deschisă.

„Cea mai eficientă educaţie pentru un copil constă în joaca lui cu lucruri frumoase” – Platon.

Alexandra Anton

Alexandra Anton

Alexandra Anton, fondatoarea Yuppy Koti Centre, prima gradinita cu specific de educatie finlandeza in Ploiesti, este un nume cunoscut în domeniul educației.

Contact

  • eu@alexandraanton.ro
  • +40 721 541 112

© Toate drepturile rezervate Alexandra Anton.