Hong Sun Kim și Hyunjin Jeong sunt colegele mele în programul masteral, „Învățare, medii de învățare, sisteme educaționale” și sunt originare din Coreea de Sud.
În eventualitatea în care nu voi reuși niciodată să vă vizitez țara, spuneți-mi, cum este Coreea de Sud?
Hyunjin Jeong: Aș spune că e foarte frumoasă. E înțesată de munți, munți înverziți, flori, râuri foarte frumoase și este înconjurată de trei mări. Mâncarea este din abundență și este foarte variată, în special în regiunea noastră, în Sud-Vest.
Din ce oraș sunteți?
Hong Sun Kim & Hyunjin Jeong: Suntem din Gwangju, la 300 de km distanță de Seoul.
Cum i-ați descrie pe coreeni?
H.J.: Sunt foarte sârguincioși și muncitori… și deștepți. Dar foarte muncitori, în special cei din generația părinților mei sunt foarte muncitori. Ei sunt generația care a realizat miracolul, generația care a construit această țară din nimic, după încheierea războiului corean.
H.S.K.: Știai că doar în 1950 Coreea de Sud nu avea nimic, era chiar mai săracă decât Coreea de Nord și decât majoritatea țărilor? Acum, după 50-60 de ani, Coreea de Sud este în primele 10 cele mai puternice economii ale lumii și are o situație politică foarte favorabilă.
Este într-adevăr impresionant! De ce vă este cel mai mult dor aici?
H.J.: Ne este foarte dor de mâncarea de acasă, de munți, dar și de familie, desigur! 🙂
H.S.K.: În Coreea există acele băi publice în care poți avea și un masaj… îmi este dor de un masaj ca acolo!
Vă așteptați să vă fie dor de ceva anume, însă nu s-a întâmplat deloc așa?
H.J. & H.S.K.: Nimic special… poate mai mult familia, dar vorbim foarte des și ne simțim foarte bine aici.
Amândouă lucrați în domeniul educației. Cum ați devenit interesate de acest domeniu?
H.S.K.: Când eram la universitate am studiat din greu pentru a obține o bursă și am început să-i ajut și pe alți studenți care erau interesați de domeniul economiei, eu studiind în domeniul relațiilor comerciale internaționale. Așa am decis să aplic pentru un post în cadrul Ministerului Educației din Coreea de Sud. Pentru asta a fost necesar să susțin un examen din domeniul educației, de nivel universitar, de complexitatea unui examen necesar pentru a deveni avocat sau doctor… În Coreea oficialii guvernamentali au grade de la 1 la 9, iar eu, având pregătirea respectivă am început de la nivelul 5.
H.J.: Nivelul 5 este considerat unul destul de înalt, iar examenele acestea sunt destul de dificile. Eu am urmat un alt traseu: pentru a deveni profesoara în învățământul primar am urmat o universitate cu specific educațional. De fapt, este singura modalitate prin care poți deveni profesor la acest nivel în Coreea de Sud.
Totuși înainte de a opta pentru această universitate, cum ai devenit interesată de domeniul educației, de predat?
H.S.K.: Doar elevii cu rezultate foarte bune la liceu pot deveni profesori. În plus, în sistemul educațional corean, cei care doresc să devină profesori mai susțin încă un test național, iar competiția este acerbă.
H.J.: Da, așa e. 🙂
Se aseamănă foarte mult cu ce se întâmplă aici, în Finlanda. E la fel de dificil să devii profesor… Care sunt posturile pe care le ocupați în prezent?
H.J.: Eu sunt profesor pentru învățământ primar (Elementary School Teacher)…
H.S.K.: Iar eu sunt oficial guvernamental în cadrul Ministerului Educației din Coreea de Sud.
Urmează o întrebare des adresată aici: De ce ați ales să studiați în Finlanda, când sistemul vostru educațional este foarte competitiv și foarte bun?
H.J.: Finlanda are un sistem educațional la fel de bun și a înregistrat rezultate foarte bune la testele internaționale, asemenea nouă, la PISA. Am dorit să văd și să compar, să descopăr diferențele și similitudinile dintre cele două, să descopăr ce pot învăța de aici… Avem rezultate similare, dar de fapt sistemele diferă foarte mult, sistemele sociale sunt diferite, structurile sunt diferite… Am vrut să văd, nu este suficient doar să citesc în cărți despre sistemul finlandez… acesta a fost motivul pentru care eu am venit în Finlanda.
Și ai descoperit ceva surprinzător până acum, ceva care să fi meritat să vii până aici fiindcă altfel nu l-ai fi putut descoperi și înțelege?
H.J.: Răspunsul nu este atât de ușor precum m-am așteptat. Am înțeles că nu este voarba doar despre educație, ci despre un întreg sistem. Educația este o parte a societății și este important să vezi cum funcționează societatea și cum este organizată. Întregul sistem este diferit de ce există în Coreea, așa că nu pot compara sistemul educațional finlandez cu cel coreean. De exemplu, aspectul ÎNCREDERII, pe care mi-ar plăcea să-l pot importa din Finlanda în Coreea, nu poate fi pur și simplu transferat în altă țară așa cum nu poți lua un întreg sistem și să-l aplici în altă parte. Nu poți lua sistemul de învățământ obligatoriu de aici, fiindcă nu va funcțional în Coreea. Totuși cred că știu deocamdată destul de puține și am nevoie să cunosc mai multe și să discut mai mult cu oamenii.
Dar tu, Hong Sun, de ce ai ales Finlanda?
H.S.K.: Sincer vorbind, prima dată am vrut să merg în Statele Unite ale Americii. În Coreea există un sistem de burse prin care aproximativ 200 de oficiali guvernamentali sunt selectați pentru a fi trimiși în străinătate să studieze. În urmă cu câțiva ani majoritatea erau trimiși să studieze în Statele Unite sau în Marea Britanie, dar recent guvernul a decis să trimită oficiali în mai multe țări diferite. Lucrând în Ministerul Educației din Coreea am observat că există un interes sporit față de sistemul educațional finlandez și de aceea am ales să văd sistemul cu ochii mei.
Ai descoperit ceva ce ar putea fi importat?
H.S.K.: N-aș spune că există ceva în școlile finlandeze care să-mi fi atras atenția în mod deosebit, însă am realizat că în Coreea există o preferință pentru a alege, a selecta copiii pentru anumite școli, în vreme ce în Finlanda accentul este pus pe oferirea de șanse egale la educație. Aș spune că aceasta este o mare diferență dintre cele două sisteme. În Coreea, educația este un drept al națiunii, în timp ce în Finlanda educația este un drept al omului.
Ți-ar plăcea ca și în Coreea de Sud educația să fie mai degrabă un drept al omului?
H.S.K.: Da, de aceea în Coreea nu este ușor pentru străini să se adapteze sistemului educațional.
H.J.: Aceasta ține mai mult de valori, nu de sistemul educațional.
H.S.K.: Guvernul coreean încearcă să susțină oamenii din toate categoriile, să le ofere oportunități egale tuturor, dar nu este organizat în același fel ca în Finlanda. Hyunjin a menționat că sistemul social este foarte diferit și este un aspect foarte complicat și greu de abordat.
Spuneai mai devreme că în fiecare an 200 de oficiali guvernamentali sunt trimiși să studieze în străinătate. Care este motivația din spatele acestui sistem și de ce ar dori oameni care au deja familie, copii, o slujbă sigură, să plece în altă țară?
H.J.: Acest sistem este perceput ca o foarte bună oportunitate de dezvoltare. Pentru a fi selectați în acest program este necesar să dăm niște teste și trebuie să ne cu întrecem mulți alți oameni. Aceasta este o experiență de studiu și de trai în afara țării și sunt foarte mulți oameni interesați care aplică în acest program.
În momentul în care vei termina studiile aici și vă veți întoarce în Coreea, veți fi promovate sau vă va crește salariul?
H.S.K.: Nu, ne întoarcem pe aceleași poziții și la aceleași salarii pentru ca în Coreea există un sistem presetat de salarizare.
H.J.: Nu vom beneficia de alte privilegii deoarece se consideră că deja am fost privilegiați în toți acești ani.
Asta înseamnă că sunteți plătite câtă vreme vă aflați la studii în Finlanda?
H.J.: Lucrurile sunt puțin diferite în ce ne privește. Hong Sun a fost selectată, a dat un examen pentru a veni aici..
H.S.K.: Salariul este puțin mai mic decât cel pe care l-aș fi avut în țară, dar primesc un sprijin suplimentar pentru cheltuielile necesare traiului în Finlanda.
H.J.: De aceea este un program atât de popular în Coreea și există o competitivitate foarte mare în a-l obține. Pentru mine, ca profesoară, lucrurile nu stau așa. Înainte aveam și noi același sistem, însă în orașul meu s-a renunțat la el și nu mai sunt selectați profesori pentru a studia în străinătate. Cu toate acestea, eu primesc aproximativ 40% din salariul obișnuit și îmi pot păstra locul de muncă pe perioada în care sunt la studii, în cazul meu pe o perioadă de trei ani.
Ești mulțumită cu ceea ce primești, respectiv că îți păstrezi postul și ești plătită cât de puțin?
H.J.: Da, pentru mine este o foarte bună oportunitate, altfel nici nu mi-aș fi permis să visez să pot veni aici.
Cum este percepută educația în Coreea de Sud?
H.J.: Educație este extrem de importantă…
H.S.K.: Toată lumea investește o grămadă de bani în educația copiilor lor. Educația este percepută ca pe un mijloc de ați îmbunătăți statutul social.
H.J.: Educația a fost valorizată încă din trecut, chiar mai mult în trecut decât acum. Profesorii se aflau în ierarhia socială după rege. A fi profesor era o profesie foarte stimată și apreciată.
Mai este și în prezent la fel de stimată?
H.J.: Este și în prezent o profesie respectată, dar nu ca în trecut. Astăzi ne confruntăm cu părinți foarte agresivi și care au așteptări foarte mari și devine din ce în ce mai greu să fii profesor. Există o „febră a educației”.
Ce înseamnă asta?
H.J.: Toată lumea este interesată de educație, toată lumea are ceva de spus despre educație, toți părinții sunt foarte interesați de educația copiilor lor și sunt dispuși să-și cheltuie toți banii și tot ce au pentru educația copiilor lor. Cred ca toți sau aproape toți părinții sunt gata să facă asta…
H.S.K.: Aproape 100% dintre elevi intră la liceu și peste 80% dintre ei absolvă liceul și intră la universitate.
Aș spune că vorbim despre o națiune foarte educată…
H.S.K.: Da, foarte educată. Există însă și niște efecte secundare ale acestui fapt, însă Coreea este o țară mică și fără resurse naturale. Singurele resurse pe care le avem sunt oamenii și este important să fie muncitori și capabili, așa că putem spune că cel mai valoros bun al țării sunt coreeni.
La ce fel de efecte secundare făceați referire?
H.J.: Sunt prea mulți oameni educați, iar locurile de muncă sunt puține. Pe de altă parte nu putem spune că toți absolvenții universității cu profil educațional sunt foarte bine pregătiți…
H.S.K.: Există prea multă competiție, care cauzează mult stres studenților.
H.J.: Cu toate acestea avem trei universități de top.
Asta înseamnă că cei 80% absolvenți vor să acceadă la un loc în una din cele trei universități de top?
H.J.: Exact! Aici începe competiția…
H.S.K.: Mai avem și prea multe firme care oferă meditații. De exemplu, până și elevii din școala primară trebuie să meargă la meditații după orele de studiu de la școală, în special pentru a studia limba engleză și matematica. Așa că de obicei se întorc de la meditații la ora 9 seara, iar elevii de la liceu sau școala generală ajung înapoi acasă la 11 seara.
Hong Sun, tu ai venit cu cei doi copii ai tăi în Turku, amândoi sunt la școală în clasa a VI-a, respectiv a VII-a. Cum arăta o zi de școală în Coreea și cum arată acum în Finlanda?
H.S.K.: Este cu totul diferit! Fiul meu este în clasa a VII-a și când era în Coreea, la ora 8 dimineața pleca la școală și se întorcea acasă la ora 4.30 după-amiază. Mânca ceva și apoi pleca la meditații. Cazul copiilor mei nu este însă unul tipic: eu nu-mi doresc ca ei să meargă la anumite instituții private pentru meditații, însă colegii fiului meu se întorc acasă după meditații la ora 10.30-11 seara în fiecare zi. Fiul meu se întorcea acasă la ora 8.30 seara, ceva mai devreme. El obișnuia să studieze trei ore în plus de engleză și matematică în fiecare zi la meditații.
La ce se referă aceste meditații? Elevii își fac temele acolo, au aceiași profesori ca și la școală?
H.J.: Nu, nu-și fac temele și nu aceiași profesori ca și la clasă. De fapt profesorii nu pot lucra și la școlă și în instituțiile private de educație.
De ce engleză și matematică?
H.S.K.: Pentru că ele au un rol foarte important în curriculum, în examenele de admitere și la testele SAT. Doar cei care au rezultate foarte bune la cele două pot intra la universități foarte bune!
Înțeleg, vorbim despre ierarhizarea materiilor… Îmi puteți spune pe scurt cum este organizat sistemul educațional coreean?
H.J.: Copiii încep școala la 7 ani. Atunci începe învățământul obligatoriu. Grădinițele sunt mai ales private, dar nu sunt obligatorii. Urmează șase ani de școala primară (elementary school), trei ani de învățământ secundar inferior (middle school) și trei ani de învățământ secundar superior (high school). Liceul poate fi general sau vocațional.
Câți dintre acești ani de școală sunt obligatorii?
H.S.K.: De la școala primară, inclusiv învățământul secundar inferior (middle school), dar aproape toți elevii merg la liceu.
Cum este percepută educația vocațională în Coreea? Întreb acest lucru pentru că în România educația vocațională nu este considerată a fi atât de bună.
H.S.K.: La fel se întâmplă și în Coreea. Dacă ajungi la un liceu vocațional înseamnă că nu ai avut note prea bune la școală. Majoritatea părinților nu-și doresc pentru copiii lor să urmeze un liceu vocațional pentru că este perceput ca inferior liceului de tip general.
H.J.: Se încearcă împărțirea pe specializări a acestor licee vocaționale, cum ar fi licee vocaționale în domeniul media, licee vocaționale în domeniul științelor, se încearcă… însă în continuare este considerat ca inferior celuilalt tip de liceu, cel general. Apoi urmează patru ani de învățământ universitar la nivel de studii de licență, apoi doi ani de studii masterale și apoi doctoratul, a cărui durată depinde de la caz la caz.
Spuneați că părinții plătesc acele meditații suplimentare. Ce se întâmplă când părinții nu își pot permite să le acopere?
H.S.K.: Acesta este un alt efect secundar. Se creează o diferență foarte mare între cei care au bani și cei care nu au. Aceasta este în prezent o problemă a sistemului educațional coreean, polarizarea, faptul că notele obținute de copii la școală depind de statutul economic al familiei lor. Dacă părinții au bani, atunci își pot permite să plătească profesori buni pentru meditațiile copiilor, ceea ce înseamnă că ei oportunități mult mai bune de a studia.
Cât de ușor este pentru tinerii pregătiți, ai căror părinți au plătit meditații, să-și găsească un loc de muncă în domeniul pe care l-au studiat?
H.J.: Nu putem spune că se întâmăplă așa în toate cazurile, în 100% din cazuri, însă dacă părinții își permit să plătească pentru orele de limba engleză… fiindcă noi nu avem nicăieri oportunitatea de a folosi o limbă străină în afara clasei, așa că dacă părinții își pot permite să plătească foarte mult pentru un vorbitor nativ, atunci pot dobândi o abilitatea mai bună, note mai bune la examene și crește posibilitatea de a intra la o universitate de top, iar dacă absolvi studiile uneia dintre cele mai bune trei universități, atunci șansele de a găsi un loc de muncă decent cresc foarte mult și poți duce o viață…. wow! De fapt, cei care au bani au și foarte multe privilegii, aceasta este problema.
În România se vorbește îndeosebi despre rezultatele foarte bune pe care le-a înregistrat Coreea la studiul PISA și despre faptul că tehnologia este foarte răspândită în școlile voastre. Mai întâi de toate, cum explicați voi succesul Coreei de Sud la PISA?
H.S.K.: Pentru noi nu a fost o surpriză să avem un astfel de rezultat pentru că muncim foarte mult și punem foarte multă presiune pentru ca rezultatele să fie foarte bune. Dacă nici cu atâta muncă și presiune nu poți obține note foarte mari, înseamnă ca ești pur și simplu… prost. Să ne gândim doar la faptul că în Coreea elevii studiază cele mai multe ore, este în vârful clasamentului la numărul de ore petrecute la școală din întreaga lume.
Acum înțeleg de ce prin comparație cu Finlanda, la dezvăluirea rezultatelor finlandezii au crezut că este o greșeală… 🙂
H.J.: Da, este interesant că ei nu studiază atâtea ore pe zi, dar au obținut rezultate la fel de bune ca ale noastre.
Credeți că rezultatele obținute de Coreea vor fi la fel de bune și în anii următori?
H.S.K: Da, văzând condițiile pe care le oferim în Coreea și faptul că timpul de lucru nu se reduce odată cu trecerea anilor, cred că ne vom menține la același nivel înalt…
Cum văd oamenii de rând faptul că elevii coreeni sunt printre cei mai pregătiți din lume? Este acesta un argument care să vă ajute să demonstrați că vă faceți foarte bine treaba, voi cei din minister și din școli?
H.S.K.: Deși am înregistrat rezultate foarte bune la PISA, ministrul este întotdeauna criticat de societate sau de părinți că nu muncește suficient. Subiectul notelor la testele internaționale este un subiect foarte sensibil și trebuie explicat foarte bine de ce s-au obținut aceste note. Părinții, societatea în general este foarte sensibilă la aspectele legate de educație. Liderii de opinie aduc foarte des în discuție aspecte legate de educație, așa că deși la nivel ministerial se muncește foarte mult, se primesc permanent critici de tot felul.
Aceasta poate fi una dintre explicațiile faptului că lucrurile merg foarte bine în sistemul educațional sud coreean. Este această atitudine, de a cere întotdeauna ceva mai bun, de a-ți depăși limitele, o trăsătură a culturii coreene?
H.S.K.: Da, este. Suntem foarte obișnuiți să criticăm și să cerem mai mult și mai bine. Tot ca o trăsătură a culturii asiatice este faptul că nu trebuie să ne mândrim cu ceea ce avem. Este considerată o virtute ca, chiar dacă obținem note foarte bune sau avem o statut socio-economic înalt și dispunem de resurse financiare, să nu ne lăudăm în public. Chiar dacă cineva ocupă o poziție de conducere, dacă este îngânfat nu se poate aștepta ca ceilalți oameni să-l respecte. Cea mai mare virtute este modestia…. da, ține de cultura noastră.
Ce rol are tehnologia în școlile coreene? Are toată lumea o tabletă un telefon Samsung?
H.J.: Nu este întotdeauna Samsung, dar este adevărat că dacă te-ai duce acum în Coreea ai vedea că aproape toți tinerii au un smartphone în mână și tastează ceva…. suntem foarte interesați de tehnologie. E adevărat și faptul că oamenii în Coreea se adaptează foarte ușor, sunt foarte rapizi. În școli, este adevărat că suntem foarte rapizi în a ne echipa cu tot felul de echipamente în comparație cu alte țări, chiar în comparație cu Japonia și poți vedea echipamente foarte moderne în clasele noastre.
Asta solicită în primul rând o investiție foarte consistentă a guvernului, dar și cursuri de pregătire a profesorilor, astfel încât aceștia să poată ține pasul cu noutățile tehnologice. Nu pare ușor…
H.J.: După ce un profesor își încheie studiile, primește foarte multă pregătire suplimentară obligatorie și este necesar să obțină un anumit număr de credite în fiecare an. Din câte am observat, mulți profesori petrec foarte mult timp să se pregătească.
Ca profesor, vezi tehnologia în școli ca pe un sprijin, ca pe o bătaie de cap…?
H.J.: Depinde. În general este un lucru bun și sigur că este benefic să ții pasul cu tot ce este nou în materie de tehnologie și să fii lider în acest domeniu, dar câteodată mi se pare excesiv și mi se pare că se pierde esența educației. Doar faptul că te poți mândri cu cele mai tehnologizate clase nu este suficient, ci este necesar să ne întrebăm și care este rolul educației. Așa cum ai spus și tu, toată această tehnologizare necesită un buget enorm, însă rămân multe alte probleme nerezolvate în școli și trebuie realizată o prioritizare. Ce ar trebui să primeze? E bine să ai manuale digitale, doar că alte probleme trebuie rezolvate mai urgent. Până la urmă dăm rezultate foarte bune folosind și manualele clasice și nu este atât de urgent să trecem cu totul la cele digitale, mai ales că necesită atâția bani.
H.S.K.: Aceasta este cu adevărat o problemă, fiindcă în fiecare an dispunem de un buget limitat.
Care ar fi problemele cele mai urgente de rezolvat la acest moment?
H.J.: Oferirea unei mese calde elevilor a fost un subiect fierbinte anul trecut (2011) și acum se ofera o masa calda copiilor din clasele primare. Cu acești bani i-am putea ajuta mai mult pe copiii săraci… sigur, e complicat de rezolvat astfel de probleme, dar nici la tehnologie nu se poate renunța. Sunt și eu confuză uneori…
Discutam zilele trecute despre violența din școlile coreene. Ce se mai întâmplă acum?
H.S.K.: Mulți elevi coreeni s-au sinucis în ultima vreme din cauza violenței din școli. Uneori se atacă unii pe alții foarte agresiv, formează găști…
Bănuiesc că nu sunt dintre elevii mai mici…
H.J.: Sunt destul de tineri, sunt în clasele VII-IX (middle school) și totuși se poate ajunge la cazuri extreme.
H.S.K.: Așa cum spuneam, elevul coreean este supus unui stres foarte mare și unor așteptări foarte mari ale părinților – de cele mai multe ori acesta este motivul. În plus, nu au multe oportunități de a se elibera de stres. Totuși, cazurile de violență din școli sunt prezente în orice sistem educațional, chiar și în Finlanda. Fiul meu s-a confruntat cu o astfel de situație când a fost batjocorit și lovit intenționat cu mingea în față de un coleg. Fiul meu n-a mai putut să reziste și cum el deține centura neagră la Taekwondo l-a lovit pe colegul său, ca o ultimă soluție. A explicat că pur și simplu n-a mai putut să îndure umilința repetată, însă în Finlanda agresiunea fizică este considerată o problemă și mai mare decât batjocura, așa că fiul meu a fost cel pedepsit, deși el doar se apărase. Acum nimeni nu mai îndrăznește să-l botjocorească și mulți colegi s-au simțit cumva răzbunați pentru că și ei fuseseră victimele batjocurii acelui coleg.
Am vorbit destul despre probleme. Totuși, care sunt punctele foarte ale educației coreene?
H.S.K.: Deși sunt multe probleme, cea mai mare calitate a sistemului nostru este nivelul înalt de pregătire a capitalului uman și asta se vede în faptul că suntem pe primele locuri în lume în multe domenii și în industrie mai ales. Acest lucru n-ar fi putut fi posibil fără sprijinul unui capital uman foarte bine pregătit.
H.J.: Educația este în primul rând extrem de bine valorizată de societatea noastră și în mod tradițional, dar aceasta stare de fapt s-a păstrat foarte bine chiar și în zilele noastre.
Dacă ar fi să vorbim despre descoperirea talentelor, pentru că înțeleg că supremația o dețin matematica și engleza, există totuși o strategie de descoperire a talentului înnăscut al copiilor?
H.J.: Sigur, creativitatea se află în centru noțiunii de educație în țara noastră, iar profesorii trebuie să observe și să descopere care sunt acele domenii de interes ale copilului și să le noteze în anumite formulare prestabilite, dar nu foarte bine sistematizate încă. E adevărat că devenim din ce în ce mai preocupați de aspectul creativității..
H.S.K.: De fapt, este extrem de dificil să descoperi talentul înnăscut al elevilor, fiindcă necesită foarte mult timp și multe resurse.
H.J.: Când ai 30 de elevi în clasă și ai de acoperit atâtea aspecte birocratice, e foarte dificil să faci asta.
În Finlanda am observat că elevii și studenții studiază foarte multe limbi străine, mai mult sau mai puțin exotice. Este la fel și în cazul Coreei de Sud?
H.J.: Nu, nu la acest nivel. Este mult mai comun în țările europene să studiezi multe limbi străine, fiind vorba de o foarte mare varietate lingvistică, dar cum noi avem ca vecini doar China, o țară foarte mare, Japonia și Oceanul Pacific, cea mai importantă limbă străină pe care o predăm acum este limba engleză. Doar când ajung la liceu elevii pot alege o altă limbă străină, iar cele mai întâlnite opțiuni sunt franceza, germana, japoneza, chineza și spaniola. Spaniola este cea mai recentă, dar franceza și germana sunt cele mai căutate.
Există o cultură a colaborării între profesori, între elevi?
H.J.: Elevii colaborează în proiecte comune mai ales în școala primară și apoi din ce în ce mai puțin. Începând cu clasa a VII se pune mai mult accent pe pregătirea academică, pe pregătirea pentru examenele care urmează. Profesorii nu prea predau împreună, au clasele lor, materiile pe care le predau… nu colaborează foarte mult.
Aveți și profesori de sprijin sau așa cum există în Finlanda, profesori pentu elevi cu nevoi speciale de învățare?
H.J.: Nu, nu avem astfel de profesori.
Câți elevi sunt într-o clasă?
H.J.: În medie sunt 30, dar în mediul urban pot fi peste 40, în vreme ce în mediul rural pot fi sub 20 de elevi într-o clasă.
Cât de des este reformat sistemul educațional coreean?
H.S.K.: Curriculumul este reformat cam la fiecare cinci ani. Dacă guvernul este de dreapta dorește să schimbe politicile educaționale de stânga cu cele de dreapta. Ne-am schimbat curriculumul de opt ori din anul 1948.
În România schimbările pot interveni, în ce priveste tipul de examinare, chiar și în anul în care elevii se pregătesc pentru acel examen.
H.S.K.: Când se decide schimbarea unor aspecte din educație, în Coreea se pune la dispoziție o perioadă de timp pentru a se face transferul. De exemplu, atunci când s-au modificat condițiile de admitere la liceu, a existat o perioada de tranziție de patru ani, asfel încât trecerea să fie făcută cu o bună pregătire prealabilă. Orice decizie de schimbare s-ar lua anul acesta, schimbarea nu se va putea produce mai devreme de peste patru ani. Măsurile sunt mai întâi pilotate, încercate în acest răstimp de câte ori este necesar. Se fac studii, apoi se pilotează și se realizează rapoarte și sugestii din partea cercetătorilor și profesorilor.
Care credeți că sunt punctele slabe ale sistemului vostru educațional și cum v-ați gândit să vă aduceți aportul în a-l îmbunătăți?
H.S.K.: Cred că cea mai mare problemă este competiția foarte mare din sistemul nostru. Toți copiii vor să studieze foarte mult și să devină toți avocați dacă s-ar putea, dar este necesară mai multă varietate și mai puțină presiune pe domeniul academic. Guvernul coreean planifică să diversifice opțiunile de carieră ale elevilor și studenților. Rolul nostru este acela de a discuta mai mult despre aceste aspecte, de a-i face pe oameni să se gândească mai mult la ele și de a-i informa mai bine. Este important ca oamenii să înțeleagă și să vadă aceste aspecte ca pe o problemă: competitivitatea, presiunea, atenția prea mare acordată notelor, dorința de a intra toți în cele mai bune trei universități. Este în regulă să faci altceva, nu e neapărat nevoie să ai o carieră ca avocat… poți fi fericit făcând și altceva.
H.J.: … cu un nivel socio-economic decent, fiind respectat și primind un salariu decent. De cele mai multe ori cei care nu au un statut privilegiat nu sunt respectați și doar cei care au urmat studii în universitățile de top au cele mai multe prijilegii… aceasta este o problemă.
H.S.K.: Coreea a evoluat foarte mult în doar 50-60 de ani. În alte țări acest nivel de dezvoltare a fost atins în 200-300 de ani, în vreme ce la noi totul s-a întâmplat într-un timp foarte scurt. Nici măcar n-am avut timp să realizăm progresul la toate nivelurile sociale și de aceea ne concetrăm atât de mult asupra educației. Coreenii au început să devină interesați și de alte domenii, cum ar fi sport, divertisment, și altele. Cred că în timp, accentul pe succesul academic ar putea să mai scadă…. Coreea este totuși o țară foarte dinamică.
Este acesta un motto?
H.S.K.: Da, poarte fi: Coreea dinamică! Multor tineri le place să trăiască în Coreea pentru că este o țară activă, dinamică și asta îi fascinează foarte mult și pe tinerii din vest. Poate suna ridicol, dar sunt foarte mândră de Coreea…
Nu, nu sună deloc ridicol!
H.S.K.: Sunt mândră de Coreea fiindcă părinții noștri s-au sacrificat pentru copiii lor și ei au pornit dezvoltarea țării. Cred că deși suntem o țară mică avem un potențial de dezvoltare foarte mare în viitor. Coreenii sunt foarte muncitori și foarte dedicați muncii lor și ei sunt puterea din spatele acestui potențial.
Sunt părinții voștri mîndri de ceea ce a devenit Coreea? Discutați în familie despre problemele societății?
H.J.: Nu, nu avem prea mult timp să discutăm. Suntem mult prea ocupați și noi și părinții noștri. Părinții se pensionează după vârsta de 60 de ani.
Aveți probleme cu rata natalității, așa cum majoritatea țărilor dezvoltate au?
H.S.K.: Da, avem cea mai redusă rată a natalității din lume si motivul este în principal costul foarte ridicat al educației timpurii și al pregătirii suplimentare.
H.J.: Pentru ca lucrurile să se schimbe ar trebui schimbat sistemul social și de compensații. Aceasta este probabil cea mai arzătoare problemă a societății coreene.
Interviu acordat în luna mai a anului 2012, într-una din sălile de studiu ale Universității Turku. El reprezintă un prilej foarte important de transfer cultural și de informații pe care am ales în mod voluntar să-l realizez prin aplicarea de interviuri colegilor mei din întreaga lume.
