Medalion FOR LIFE cu Alexandra Anton

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin

Uneori, succesul are genul feminin.

Cu toții avem în viață puncte de reper pe care ni le creionăm atunci când dorim să atingem un obiectiv anume, un scop bine țintit. Alexandra Anton este un model, un exemplu al perseverenței și reușitei. Un om deosebit, cu o forță extraordinară ascunsă sub aparenta fragilitate, un amestec de optimism și tenacitate, toate aceste trăsături înglobează și desăvârșesc profilul delicat al Alexandrei. Fondator al grădiniței de inspirație finlandeză Yuppy Koti din Ploiești și cea care a pus bazele Festivalului Internațional de Educație FIEdu, protagonista interviului din această săptămână trăiește în Finlanda, alături de oamenii considerați statistic drept cei mai fericiți din lume și se declară ea însăși norocoasă că are o mulțime de „prieteni din toate colțurile lumii”. A acceptat bucuroasă să împărtășească cu noi câteva din experiențele care au modelat-o și au transformat-o in omul care este acum.

Cum ați defini succesul?
Succesul stă în a fi fericit, iar fericirea e în bună măsură o alegere.

În ce constă job-ul dumneavoastră și care considerați că sunt cele mai mari provocări în domeniul în care vă desfășurați activitatea?
În prezent, job-ul meu este să fiu full-time PhD candidate (student doctorand cu normă întreagă) la Åbo Akademi University în Finlanda. Provocarea frumoasă este aceea de a face ceea ce iubesc folosind metode de cercetare moderne și lucrând cu experți consacrați în domeniu, aflați în țări și chiar pe continente diferite. Nu e greu, e doar diferit de ceea am făcut până acum. Cercetarea e vitală în toate domeniile și probabil am conștientizat acest lucru în ultimul an, când un virus ne-a egalizat pe toți în fața științei. Oamenii de știință sunt cei care, printr-o aplicare minuțioasă asupra detaliilor și fără a ieși în față, joacă un rol uriaș în viețile noastre. Iar eu sunt o foarte mică piesă din acest mecanism uriaș, cu un evident privilegiu de a contribui la o educație mai bună.

Care au fost primii pași sau începutul acestei „călătorii” spre succes? Cum ați ales Finlanda și de ce?
Am știut de foarte devreme că vreau să fiu profesoară, fiindcă atracția față de educație a venit natural. Mai târziu a încolțit în mintea mea ideea de a lucra într-un mediu internațional, iar apoi de a pleca la studii în străinătate. Eram foarte curioasă, dar lipsea ceva. Pasul definitoriu a fost acela de a-mi găsi motivația intrinsecă cea mai puternică pentru a actiona, respectiv dorința de a înțelege de ce sunt sistemele educaționale atât de diferite și dacă sau cum pot ele să se inspire reciproc pentru a progresa.

Am ales Finlanda pentru că m-a cucerit complet tot ce am văzut în școlile pe care le-am vizitat: încrederea în educație, în educatori/profesori, în elevi; profesori foarte bine pregătiți, toți vorbitori de engleză (sau chiar mai multe limbi străine) și cu o deschidere fenomenală spre lume și spre cunoaștere; atmosfera de lucru intens și totuși relaxat, fără presiune; copii implicați în proiecte și multă învățare aplicată; resurse cum nu mi-am putut imagina vreodată că pot avea școlile la dispoziție; birocrație minimă; un sistem transparent și construit pe cercetare și deci pe îmbunătățire continuă.

Mi-a plăcut și mai mult că, deși au numeroase motive de laudă, finlandezii sunt modești. Sau poate sunt doar foarte ocupați să îmbunătățească ceea ce fac, individual și colectiv, fiindcă fără colaborare nu se poate obține nimic trainic. A face și nu doar a vorbi despre ceea ce poți face mi s-a parut o atitudine sănătoasă. Nu este un sistem perfect, dealtfel nici nu există așa ceva, dar față de multe alte societăți și sisteme educaționale, Finlanda tinde cel mai mult spre ideal. Mi-am dorit să învăț nu numai despre științele educației, ci și despre tot ceea ce face ca Finlanda să fie cel mai fericit loc din lume (chiar și în plină pandemie).

Am ales Finlanda pentru a doua oară acum, după ce în 2014 am absolvit un program masteral în educație la University of Turku. M-am întors în Finlanda ca acasă, nu ca la a doua casă, atât de aproape îmi e de suflet. Dragostea și grija pentru natură, preocuparea pentru starea de bine, lista foarte lungă de beneficii pentru cei care doresc să studieze aici, toate au contat. Celor care iubesc cafeaua, muzica rock și iarna le va plăcea foarte mult Finlanda. Măcar o dată în viață trebuie să o vizitați – riscați să vă placă mai mult decât anticipați!

Vă invit să faceți o scurtă relatare a activității dumneavoastra și a proiectelor în care sunteți implicată.
Studiile mele doctorale au ca subiect rolul reflecției critice în înmulțirea practicilor pedagogice relevante din punct de vedere cultural și lingvistic în educația timpurie din Finlanda. Cu alte cuvinte, îmi doresc să aflu ce s-a scris pe aceasta temă, ce spun și fac profesorii finlandezi și ce resurse folosesc pentru asta. Tot ce am enumerat ocupă mult timp și momentan mă ocup doar de acest proiect.

Care considerați că ar fi cea mai importantă realizare a dvs?
Faptul că sunt astăzi în locul în care îmi doresc să fiu, făcând ceea ce îmi place să fac e deja o victorie uriață la care am ținut de fiecare dată. Multe realizari ale mele s-au clădit pe același principiu: fac ce știu cel mai bine să fac și reușesc să fac acel lucru foarte bine și cu bucurie? Așa am fondat grădinița de inspirație finlandeză Yuppy Koti la Ploiești în 2014 și tot așa am demarat Festivalul Internațional de Educație FIEdu. Când mă uit în urmă, deși fac asta foarte rar, mă surprinde în mod plăcut ce am realizat și simt că lucrez zi de zi la a avea reușite cel puțin la fel de relavante și în viitor.

Cum decurge o zi obișnuită din viața Alexandrei Anton?
Am o rutină destul de banală poate, dar care funcționează perfect pentru mine: mă trezesc în jurul orei 7, beau apă, fac yoga, pregătesc micul dejun și ascult un fragment dintr-o carte audio. Între timp, caut cu privirea fazanii, veverițele sau iepurii sălbatici care vin zilnic sub fereastra mea – e o încântare. La ora 9 mă apuc de lucru, sau încep cursurile (programul poate varia de la o săptămână la alta). După prânz sau uneori seara, ies la o plimbare de 1-2h pe malul râului, timp în care ascult o carte audio, sau sunetele naturii: apa, păsările sau vântul care suflă printre copaci. Când revin mă reapuc de lucru până în jurul orei 6, cateodată și mai târziu. Iau o gustare de fructe cu nuci (preferatele mele). Seara vorbesc cu familia și prietenii și mă delectez cu câte o carte sau revistă de crafting sau pictură, două dintre hobby-urile mele. Relaxată fiind, îmi mai vin idei legate de studiu și fac notițe pe care le reiau în dimineața următoare. Am grijă să aerisesc permanent, să beau apă și să dorm 8 ore în fiecare noapte – fără cele trei nu sunt productivă.

După o zi solicitantă, care sunt activitățile care vă încarcă pozitiv? Care este modalitatea de a vă relaxa?
Mă relaxează pictura și gătitul. Nu sunt vreun talent înnăscut, ci doar îmi place să experimentez. Îmi plac proiectele de amenajare interioară și urmăresc anumite site-uri care oferă informații de acest gen. Tot pentru relaxare, fac cursuri pe Skillshare, Domestika, Coursera și FutureLearn. Am săptămânal întâlniri față în față sau online cu prieteni din toate colțurile lumii – ne vedem, schimbăm idei, ne inspirăm și susținem reciproc. E o uriașă oportunitate de relaxare și de învățare – nu degeaba creierul învață și creează cel mai bine când este relaxat, nu constrâns sau stresat. Desigur, învățăm și din stres, dar învățăm de multe ori să dezvoltăm reflexe care ne țin pe loc, ne inhibă dezvoltarea și de care scăpăm greu. Realizez că sunt incredibil de norocoasă să am asemenea prieteni și că suntem unii pentru alții o plasă de siguranță.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați schimba ceva sau ați parcurge același itinerariu?
Deși e doar un exercițiu de imaginație, pot spune că dacă aș fi avut în trecut înțelepciunea de acum, cu siguranță aș fi făcut lucrurile diferit. Pe de altă parte, realizez că acele clipe dificile și alegerile făcute m-au sculptat în ceea ce sunt astăzi. Dar cu siguranță, nu aș renunta (așa cum dealtfel nu am făcut-o) la principiile mele: onestitatea, dragostea de învățare și recunoștința nu se pot negocia sau încălca. Am învățat, și nu tocmai ușor, că e mai sănătos să renunți la un parteneriat care nu funcționează în mod repetat, decât să-l resuscitezi la nesfârșit, din dorința de a nu-l supăra pe celălalt. Vei simți cu cine poți construi și cu cine nu, așadar acționează! În final, lucrurile se vor strica oricum.

Câteva cuvinte care vă definesc și care vor deveni motto-ul Alexandra Anton.
Fă bine. Poți. (cu toate înțelesurile sale).

Ne dorim să avem alături în marea familie ForLIFE numai oameni preocupați să facă bine, oameni pe care provocările să îi motiveze și să îi determine să continue să desăvârșească ceea ce noi, dascălii, modelăm cu răbdare și dragoste în fiecare zi, ceea ce părinții ne încredințează cu speranță și mândrie in fiecare dimineață: copiii, acest dar neprețuit al vieții.

Articol publicat în proiectul For Life.
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=284689933117097&id=103350884584337st

Alexandra Anton

Alexandra Anton

Alexandra Anton, fondatoarea Yuppy Koti Centre, prima gradinita cu specific de educatie finlandeza in Ploiesti, este un nume cunoscut în domeniul educației.

Contact

© Toate drepturile rezervate Alexandra Anton.