Marți, 3 decembrie 2013 ora 12.00 (ora României), s-au publicat rezultatele studiului PISA aplicat în anul 2012 în 65 de țări din întreaga lume. Subiectul central al anului 2012 a fost matematica, în vreme ce abilitățile de citire, rezolvarea de probleme și științele au reprezentat elemente secundare. O premieră în ce privește conținutul evaluării PISA a reprezentat-o includerea de noțiuni financiare potrivite tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 16 ani.
Elevii de pe continentul asiatic au dominat clasamentul, cei din Shanghai-China obținând cel mai mare scor la matematică, respectiv 613 puncte, sau echivalentul a aproape trei ani de studiu peste media OECD. Ocupanții locurilor 2-10 au fost, în ordinea scorului obținut, elevii din Singapore, Hong Kong-China, Taipei (China), Coreea de Sud, Macao-China, Japonia, Liechtenstein, Elveția și Olanda. De remarcat este proporția elevilor cu rezultate remarcabile, respectiv Nivelul 5 sau 6, în proporție de 55% în Shanghai-China, 40% în Singapore, 37% în Taipei și 34% în Hong-Kong- China. Prin comparație, în Romania doar 3,2% dintre elevii de 15 ani au reușit să obțină rezultate la fel de bune, scorul total fiind de 445 de puncte, la 168 de puncte distanță de prima țară clasată.
Elevii cu cele mai bune abilități de citire sunt tot cei din Shanghai-China, cu 570 de puncte, urmați de tinerii din Hong Kong-China, Singapore, Japonia și Coreea de Sud. Elevii români au obținut 438 de puncte, cu 132 mai puține decât elevii din Shanghai.
La testele de știință, primele cinci poziții ale clasamentului au fost ocupate de elevii din Shanghai-China, cu 580 de puncte, Hong Kong-China, Singapore, Japonia și Finlanda. România a obținut doar 439 de puncte, aflându-se la 141 de puncte distanță de vârful clasamentului.
Studiul PISA și-a propus să măsoare nu doar nivelul cunoștințelor matematice ale elevilor, ci și abilitățile lor de a utiliza ceea ce știu. Rezultatele au reflectat o diferență foarte mare, de 245 de puncte, între țara cu cel mai bun rezultat înregistrat și cea cu cel mai slab rezultat, fiind echivalentul a aproximativ 6 ani de studiu. În cazul României, diferența de 168 de puncte reprezintă aproximativ 4 ani de studiu între elevii noștri și cei din Shanghai.
Câteva dintre surprizele pe care studiul PISA 2012 le-a inclus sunt:
1. Clasarea în primele locuri a țărilor/regiunilor din ASIA
O explicație a acestui fapt ar putea fi înalta valorizare a educației în rândul populației asiatice. Țările asiatice se remarcă printr-un stil de predare-învățare în profunzime, prin care se pune accentul pe o bună înțelegere a conceptelor matematice și pe utilizarea creativă a conceptelor dobândite printr-o gândire matematică. Factorul cultural nu poate fi singurul motiv pentru care această parte a lumii pare să domine rezultatele studiilor internaționale precum PISA, însă atenta preocupare pentru îmbunătățirea practicilor din educație din ultimii ani și investițiile pe termen lung par să-și fi dovedit eficiența (puteți afla mai multe despre cultura asiatică și despre investițiile în sistemul educațional din Coreea de Sud într-un interviu postat recent pe acest blog). Pe de altă parte, abordarea cu preponderență a anumitor materii în anii de școală (în principal matematica, științele și limbile străine) explică de ce astfel de rezultate n-ar trebui să pară deloc surprinzătoare, ele fiind obținute în bună măsură cu prețul neglijării altor materii considerate a fi mai puțin importante pentru succesul academic și profesional al tinerilor.
2. Rezultatele slabe înregistrate de FINLANDA
Spre deosebire de anii anteriori, Finlanda a înregistrat un scor considerabil mai mic la testele de matematică, clasându-se pe locul 12, fapt care nu se confirmă și la testele de citire sau de științe. Cu toate acestea, atitudinea oficialilor finlandezi este în parte aceeași ca atunci când Finlanda se clasa în top 3 al rezultatelor PISA. Dacă atunci erau neîncrezători în rezultatele excepțional de bune, de această dată consideră că panica nu ar reprezenta o soluție. Dimpotrivă, rezultatele PISA 2012 reprezintă un motiv în plus pentru reconsiderarea măsurilor care vor influența educația viitoarelor generații educate în Finlanda. În continuare, Finlanda este țara cu cel mai echitabil sistem educațional, scop definit prin reformele sistemului educațional finlandez începute încă din anul 1968. Acest fapt este cu siguranță unul la care cetățenii finlandezi țin mai mult decât la notele obținute de elevi la diverse teste, lucru care nu este valabil în cazul multor țări aflate în top 10 la PISA 2012.
3. Creștera considerabilă a SPIRITULUI COMPETIȚIONAL între țările participante la studiile internaționale, precum PISA
Fiind vorba despre un studiu realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), implicațiile la nivelul politicilor publice pot fi numeroase și pot lua diverse forme. Cu toate acestea, OECD nu impune nici unui stat să adopte anumite măsuri, însă rezultate precum cele ale studiului PISA au determinat numeroase țări să-și reconsidere politica educațională luându-i ca exemplu pe cei din vârful clasamentului și analizând adevăratele nevoi din propriul sistem educațional, în vreme ce alte state nu au luat nicio măsură. Așadar, fiecare țară are posibilitatea de a utiliza prilejuri precum publicarea noilor rezultate PISA pentru a trage învățăminte și a acționa pe viitor, fapt care se poate datora într-o anumită măsură și spiritului competițional. Este important de precizat că dorința de te clasa mai sus în topul rezultatelor trebuie să țină cont de principiile educației, iar acționarea în sensul ierarhizării materiilor este doar una dintre măsurile care încalcă aceste principii.
4. Reconfirmarea importanței CALITĂȚII PROFESORILOR
„Calitatea unui sistem educațional nu poate depăși calitatea profesorilor săi.” Factori precum atenta selecție a profesorilor, buna lor pregătire continuă, oferirea accesului la profesori buni unui număr cât mai mare de copii, încurajarea unei relații bazate pe respect reciproc între copii și profesori și motivația copiilor de a învăța, explică în bună parte succesul academic în unele zone ale lumii în comparație cu altele.
5. Îmbunătățirea rezultatelor înregistrate de POLONIA
Reformarea sistemului educațional polonez, proces început în anul 1999 a avut ca scop îmbunătățirea nivelului educațional al societății poloneze, creșterea oportunităților de a învăța pentru cetățeni și îmbunătățirea calității și echității sistemului educațional. Măsurile au vizat în principal restructurarea învățământului obligatoriu, reușindu-se renunțarea la structura tradițională duală și amânarea momentului la care se face separarea între învățământul academic și cel vocațional.
Acestea fiind spuse, la o parcurgere fulger a rezultatelor studiului PISA 2012 putem lesne observa că România continuă să ocupe aceeași poziție sub-mediocră în topul educației mondiale, fapt care demonstrează că:
1. Subiectul educației copiilor noștri nu are capacitatea de a genera dezbateri publice cu caracter permanent și frământări sincere și neinteresate (a se citi „nepolitizate”), care în Coreea de Sud au avut capacitatea de a da naștere unei „febre a educației”, iar în Finlanda au alcătuit însuși „visul finlandez”, acela al educației de calitate pentru toți copiii, vis a cărui realizare s-a urmărit fără întrerupere în ultimii 40 de ani. Constat că societatea românească nu este preocupată realmente de viitorul său în suficient de mare măsură încât să-și dorească schimbarea. Câtă vreme interesul pentru educație se manifestă doar pe termen scurt, superficial și în situații excepționale (ex. cât de slabe sunt rezultatele la BAC/PISA, etc. sau care este numărul olimpicilor internaționali), problemele reale ale educației vor rămâne neatinse. Mă întreb deseori: „Nouă când o să ne pese?”
2. România nu excelează nici la oferirea de șanse egale la educație pentru toți copiii, nici la educație de top pentru copiii „supradotați” (deși șansele ca un copil sărac și talentat să fie descoperit într-un sat de la capătul lumii și să primească sprijinul unor profesori excepționali sunt foarte mici, fapt care denotă lipsa de preocupare pentru egalitatea de șanse, așa cum este ea prezentată în Costituția României și în Legea Educației 1/2011). Fiecare an în care Ministerul Educației Naționale întârzie să încurajeze alcătuirea unei viziuni coerente, agreată de cercetători români și străini de talia Acad. Solomon Marcus, de cei de toate culorile politice, de oamenii de afaceri români și de opinia publică educată (fiindcă toți aceștia au capacitatea, interesul și responsabilitatea de a construi un viitor mai bun), țara noastră ratează șansa de a-și educa tinerii așa cum merită. Și iar mă întreb: „De ce mai scriem legi dacă nu le respectăm?”
3. Satisfacția obținerii de către elevii români a câtorva medalii prețioase la olimpiadele internaționale ne satisface setea de competiție la nivel global, fapt care este reprodus deseori până la nivel de clasă, unde întrecerea între elevi, compararea rezultatelor lor chiar și în aceeași clasă și ierarhizarea indivizilor ating cote alarmante tocmai pentru că nici măcar nu sunt considerate a fi o problemă. Mesajul înșelător pe aceste discursuri și practici le transmit este acela al unei competitivități reale a educației și societății românești. Adevărul este că acest gen de competiții nu ne face deloc mai competitivi pentru că geniile ajung de cele mai multe ori angajați ai marilor corporații de peste hotare și noi rămânem cu tinerii care cu greu reușesc să lucreze în colaborare sau să se asocieze, pentru că se percep a fi în permanentă competiție cu ceilalți. Mă întreb din nou: „Cum schimbă/cum ar putea schimba genialitatea câtorva tineri români viața de zi cu zi a românilor? Și dacă nu acesta nu este scopul, atunci cum se măsoară competitivitatea unei societății?”
4. În România, profesorul este nu doar subapreciat pentru munca pe care o face (atunci când o face bine), dar este și plătit absolut mizerabil (250 de euro/lună nu poate fi decât un salariu dat în glumă, la care se mai adaugă în batjocură măriri și bonusuri ridicole). Selecția profesorilor români, pregătirea, respectarea și recompensarea lor se află mult sub limitele firescului. Și nu pot să nu mă întreb: „Ce parte nu e clară în afirmația „Calitatea unui sistem educațional nu poate depăși calitatea profesorilor săi.”?”
5. Elevii români se delimitează în mod absolut de toți ceilalți elevi care au luat parte la studiul PISA, având cel mai scăzut nivel al motivației. Cu o programă învechită pentru aceste vremuri, cu metode didactice de cele mai multe ori lipsite de interactivitate (scriere după dictare, copiere de la tablă, copiere din carte pe caiet, lucrul pe rând cu câte un singur elev care iese la tablă, ascultarea la lecție a câte unui singur elev/unui grup mic de elevi, accentuarea abilităților de memorare în detrimentul înțelegerii) și cu profesori ei înșiși umiliți și demotivați, elevii români ne indică ceea ce este de fapt cea mai mare tragedie a educației românești: dezinteresul.
În încheiere, vă invit să reacționați prin comentarii, să vă spuneți părerea oricare ar fi ea. Acest articol este departe de a fi perfect argumentat, dar cel puțin este scris cu intenția ca subiectul educației să fie mai prezent și mai bine susținut în discuțiile și preocupările românilor. Dacă ne pasă.
Referințe:
PISA 2012 Results in Focus: http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa-2012-results-overview.pdf
Successful Education Reform: Lessons from Poland: http://siteresources.worldbank.org/INTECALEA/Resources/ECA_KB34_Education_Reform_in_Poland.pdf
PISA 2012: Results, news and analysis: http://www.tes.co.uk/article.aspx?storyCode=6376333&s_cid=TES_PISA2013_Landing#.Up3NQsQW1GT
Video – Strong Performers and Successful Reformers in Education:
Shanghai – http://www.pearsonfoundation.org/oecd/china.html
Singapore – http://www.pearsonfoundation.org/oecd/singapore.html
Coreea de Sud – http://www.pearsonfoundation.org/oecd/korea.html
Japonia – http://www.pearsonfoundation.org/oecd/japan.html
Olanda – http://www.pearsonfoundation.org/oecd/netherlands.html
Polonia – http://www.pearsonfoundation.org/oecd/poland.html
Finlanda – http://www.pearsonfoundation.org/oecd/finland.html
